Totul va fi bine – dar până atunci și micii nostri viteji trec printr-o perioadă grea. Cum să îi ajutăm?

Această perioadă în care
suntem nevoiți să rămânem acasă, este o adevarată provocare pentru noi toți,
având în vedere că aproape tot ce știam despre viața socială, viața
profesională și relațiile de familie suferă schimbări majore. Distanțarea
socială este o restricție aproape incompatibilă cu natura umană și de aceea,
efectul acesteia asupra bunăstării noastre fizice și emoționale nu trebuie
neglijat.

Am ales să ne concentram
astăzi pe copii, o categorie cu vulnerabilitate specială la efectele
psihologice ale distanțării sociale, efecte care deși nu sunt atât de evidente
precum riscul îmbolnăvirii cu noul virus, ignorate, pot creea probleme
emoționale notabile în viitor. Pentru copii, interacțiunea socială este poate
cel mai important mijloc de învățare și dezvoltare. Iar aici nu facem referire
doar la procesul de învățare a materiilor de studiu din cadrul programei
școlare, ci la întregul proces de învățare care stă la baza dezvoltării
generale a individului, a personalității, a abilităților de interacțiune
socială, a abilităților fizice sau artistice.

Toate acestea se realizau
până acum în contextul interacțiunii sociale, în baza unor comportamente de tip
imitație, feedback, ajutor, conflict, colaborare, afecțiune ce acționau atât ca
surse de informații, cât și ca factori de stimulare și direcționare în procesul
de învățare și dezvoltare.

În contextul distanțării
sociale, toate nevoile pe care copiii și le hrăneau din interacțiunile cu
colegii de școală, prietenii, profesorii rămân în mare parte în sarcina
părinților. Iar având în vedere acest aspect, și pentru părinți, totul se
schimbă; disconfortul distanțării este un factor de multiplicare a anxietății
cauzate de criza epidemiologică, această nouă sarcină nefiind deloc una ușoară.

Copiii asociază
activitățile educaționale de acasă cu temele și timpul lor de studiu
individual, în care aprofundează informațiile acumulate la școală. Odată cu
necesitatea desfășurării lecțiilor online, copiii descoperă o nouă formă de predare,
de interacțiune și experimentează situații noi, care implică responsabilizare,
angajament și gestionarea liberului arbitru.

De la trezitul de
dimineață, la aspecte de motivație și tentații care îi pot distrage, elevii au
parte de trăiri noi. Există multe laturi pozitive ale acestui proces de
predare-învățare- evaluare de la distanță. Printre acestea se numără:
familiarizarea cu sistemul educațional digital și dezvoltarea abilităților
operaționale.

Însă pentru ca toate
acestea să se întâmple în mod armonios, părinții trebuie să coordoneze agil
noul stil de viață. Și pentru a oferi câteva sfaturi părinților, am stat de
vorbă cu Gabriela Maalouf, Psiholog specializat în
parenting, mamă a doi copii, rezident în Greenfield, care înțelege
provocările cu care se confruntă atât părinții, dar mai ales copiii din
comunitate, tentați să petreacă timp în aer liber, la joacă.

1.    Ce nu ar trebui să le spunem
copiilor în situația creată de pandemie?

Este o perioadă în care
comunicăm mai mult cu copiii și nu ar trebui să le spunem minciuni sau să le
transmitem mesaje toxice: dacă nu te speli, o să vezi ce pățești, dacă plângi
prea mult, sigur te îmbolnăvești. Am avut copii la cabinet, care ajunseseră, de
la o simpla răceală, la o formă gravă, pentru că nu spuseseră din prima că îi
doare puțin gâtul, de frică să nu fie certați. Există în online multe filmulețe
pe înțelesul copiilor despre acest virus și recomand să se răspundă potrivit
vârstei întrebărilor copiilor. Aș limita participarea la discuțiile noastre cu
alți adulți pe această temă, în special dacă dezbatem scenarii
apocaliptice, sau expunerea la toate știrile cu impact negativ. 

2.    Cum păstrăm angajamentul unui
program, mai ales în ceea ce privește orele de predare online, orele de studiu
sau de teme?

Deja vorbim de copii mari
și, din câte am văzut, aceștia se descurcă deja foarte bine, cei mai mulți
dintre ei. Am văzut că primesc de la școală absențe dacă nu participă și
feedback pe teme nefăcute, deci avem ajutor din partea profesorilor. Ce aș mai
face eu ca părinte? I-aș încuraja să respecte regulile la fel ca la școală și
le-aș explica faptul că și profesorii sunt oameni și, probabil, nu le e nici
lor ușor cu acest program, deci respectul reciproc e cheia. 

3.    Afară e frumos, primăvara își
intră în drepturi. Cum îi ajutăm să renunțe la dorința acerbă de a părăsi
locuința? 

Aceasta este o întrebare cu
adevărat dificilă. Facem tot posibilul să găsim activități distractive pe
balcon și să le înțelegem emoțiile prin care trec: furie, frustrare,
tristețe. E o perioadă grea din care, dacă ar fi să vedem partea bună, ar fi că
vom avea copii cu reziliență- rezistență la frustrare- mult mai mare. Sperăm să
nu cedăm noi până atunci..:)))

Fiind primul practician NLP
din România care se specializează în programare neurolingvistică pentru copii
și părinți, în Marea Britanie, Gabriela Maalouf oferă pe pagina sa de
facebook sugestii de activități părinte – copil, pe care le puteți pune în
practică.

Până revenim la normalitate, avem răbdare, #StămAcasă și ne dăm
mai mult timp să ne cunoaștem, să ne redescoperim.

Propunere de
activitate: https://www.facebook.com/www.gabrielamaalouf.ro/videos/722871511578024/  

Citește și: 

Echilibru între viața de familie și activitatea de birou – Acasă

Cum să gestionăm emoțiile în perioada stării de urgență