Impactul pozitiv al distanțării sociale în 2020: Reconectarea cu Familia (Interviu)

Suntem în ultima etapă a unui an dificil, care ne-a adus în fața unor
situații în care cuvântul de bază a fost Adaptare. Ne-a amintit cât de
importantă este sănătatea, cât de mult contează igiena și am fost supuși unui
test suprem: să îi iubim pe cei apropiați, prin păstrarea distanței. Situația
din prezent, în care locurile de interacțiune socială sunt închise și teama de
apropiere față de ceilalți determină oamenii să evite chiar și parcurile sau
locurile de joacă.

Știm deja că Nicăieri nu
e mai bine ca Acasă,
dar atunci când trebuie să petreci aproape tot timpul în propria locuință,
lucrurile care sunt acum interzise, devin mai dorite ca niciodată. Pentru a
afla cum putem transforma această perioadă în una ceva mai plăcută, cum putem
învăța lucruri pozitive din tot ce experimentăm, aflăm de la Cătălina Hetel, psihoterapeut.

•         Acasă
  este locul în care nu purtăm nici o mască. Cum trebuie să acționeze oamenii
  pentru ca toată teama și anxietatea pe care o generează această situație, să nu
  creeze situații conflictuale, nedorite în familie?

Acasă „în familie” este acel „noi” şi „la noi”, personal şi secret, ascuns
sau protejat. În afara casei, ne prezentăm într-un anume fel, cu o anumită
ţinută, cu anumite maniere, cu o anumită atitudine care de multe ori, dispar
cănd trecem pragul casei, din comoditate sau din simplitate. Acasă devenim noi
înşine, poate obosiţi, poate speriaţi, poate neserioşi, poate altfel. Munca de
acasă a devenit in sine o mare provocare şi o împletire a diferitelor spaţii.
Pe ecranul discuţiei online se văd frânturi din viaţa personală, ascunsă de
obicei de ochii lumii. Apar colţuri de mobilă, lucruri pe care le-am vrea
ascunse dar şi membrii ai familiei care trec întâmplător pe acolo, voci de
copii sau lătratul câinelui.

În multe cazuri, se doreşte ca cele două lumi, acasă şi în afara casei, să
fie ţinute departe. Venim acasa şi lăsăm treburile serviciului la uşa. Doar că
în acest moment e greu să mai facem această separare.

Pe de altă parte, angoasa acestei perioade în care trebuie să acceptăm
că suntem vulnerabili, poate chiar muritori, că trebuie să ne supunem unur
reguli pe care le consideram arbitrare sau că pur şi simplu este imposibil să
facem tot ce ne dorim, aşa cum am învăţat că se poate, trebuie descărcată
undeva şi unde reuşim să vorbim despre vulnerabilităţile şi neputinţele noastre
mai mult decât acasă.

Acasă a devenit astfel un loc cu de toate, un loc unde ne refugiem de lumea de afară dar si un loc unde suntem nevoiţi să
descărcam tot ce altfel am descărca la serviciu, în grupul de prieteni sau pur
şi simplu plimbându-ne prin parc. Este o situaţie noua pe care trebuie să o
trăim ca atare, ţinând cont de faptul că şi ceilalţi membri ai familiei trec
mai mult sau mai puţin prin aceleaşi probleme.

Într-o familie sunt necesare toleranţa şi negocierea
spaţiului. Acum mai mult ca
oricând, spaţiul casei este umplut la refuz, iar noi trebuie să învăţam să ne
tolerăm reciproc în familie şi să ne negociem dorinţele şi nevoile. Acum mai
mult ca oricând au devenit clare spaţiul şi timpul fiecăruia. Fiecare membru
are nevoie de spaţiul său de lucru, chiar şi copiii.

Timpul personal a devenit un timp în care avem voie să punem în spaţiul
comun propriile probleme şi nevoi, având însă grijă să nu încălcăm flagrant
timpul celuilalt şi spaţiul celuilalt. Tolerarea celui de lângă noi, cu
problemele şi nevoile sale, este un exerciţiu vital de supravieţuire în
familie. Ca să supravieţuim împreună trebuie să învăţăm astfel să lăsăm şi de
la noi şi să fim realişti cu cerinţele noastre faţă de ceilalţi membri, să
înţelegem că ei ne pot sprijini dar nu pot înlocui o lume întreagă pe care am
lăsat-o la uşă.

E o perioadă în care putem deveni cu adevărat adulţi şi putem să învăţăm să
fim fericiţi acasă, renunţând la aşteptări nerealiste. Acum mai mult ca oricând
avem nevoie de sprijinul celui de lângă dar tot acum îi vedem acestuia
neputinţele şi limitele. Acum mai mult decât oricând va trebui să facem pace cu
propriile nevoi şi cerinţe şi să ne întrebăm câte dintre nevoile noastre pot fi
împlinite de ceilalţi din familie şi cât ţine de noi înşine. Într-un cuvânt, va
trebui să învăţăm să cerem, să negociem sănătos şi să acceptăm chiar şi un
refuz.

•       Suntem
  nevoiți să păstrăm distanțarea fizică, lucru aproape imposibil pentru cei care
  împart aceeași locuință. Însă cum putem suplini lipsa fizică din viața celor
  dragi, pe care nu vom putea (cel puțin nu este recomandat) să îi vizităm de
  Sărbători?

O mare problemă a lumii moderne este împletirea dintre respectarea regulii
şi libertatea personală. Este o amplă discuţie legată de reguli şi cât de mult
acestea încalcă libertatea de a face ceea ce tu consideri necesar să faci. Dacă
reuşim să acceptăm că regulile există pentru a ne ajuta să supravieţuim cu
toţii, vom înţelege că putem să îi vizităm pe cei dragi dacă acceptăm să
respectăm nişte reguli. Dacă o să întrebăm mai mulţi oameni de ce vor să facă
anumite lucruri, or să răspundă „pentru că aşa se face” sau „pentru că aşa
vreau eu”. Cred că această perioadă aduce un exerciţiu de maturizare.

Care este răspunsul la întrebarea de ce vrei să-i vizitezi pe cei dragi?
Dacă îţi e dor de ei, poti să îi suni în fiecare seara pe internet. Dacă vrei
să ştii ce fac, poţi afla asta oricând, nu doar de sarbatori. Dacă îţi e dor de
mâncarea mamei, poți să o rogi să îţi gătească, sigur se va bucura, iar în
schimb îi poţi duce şi tu o surpriză. E nevoie să ne întrebăm de fapt ce ne
dorim cu adevărat de la aceste sărbători şi de la sărbători în general. Am
ajuns în ultmii ani ca să ne pierdem în „trebuie să-uri” sau „asa se face-uri”,
uitând esenţa întâlnirilor. Dacă alegem să îi protejăm pe cei dragi şi să nu îi
strângem în braţe nu înseamnă că nu putem să îi avem în minte şi în suflet de
sărbători. Cred că singurul lucru la care trebuie să renuntăm este
încăpăţânarea de a nu respecta regula. Respectând regulile fireşti putem să
facem tot ce ne dorim.

•           Cum
  putem învăța să transformăm această perioadă în care nu putem ieși în locuri
  publice care implică grupuri de oameni, pentru a ne reconecta cu familia
  noastră?

Este o perioadă în care vrând nevrând stam împreună cu
cei de acasa şi este un moment bun să îi cunoaştem mai bine. Putem vedea filme împreună, putem să jucăm jocuri, putem
chiar bea un pahar de vin şi manca o pizza buna acasă. De multe ori am învăţat
să fugim de acasă şi să ne umplem vieţile cu lucruri din afară: vacanţe,
petreceri, lucruri minunate de altfel. Este nevoie şi de ele, dar parea ca
acestea au acaparat tot timpul. Acasă era doar un loc de dormit iar acum a
ajuns un loc permanent. Este într-adevăr o schimbare bruscă dar care e nevoie
să fie acceptată. Aşa cum e un timp al petrecerilor în afara casei, acum e un
timp al casei şi al familiei, să îl acceptăm ca atare.

Există tendinţa să ne plângem, să ne revoltăm, să nu acceptăm, când putem
doar să luăm ca atare această perioadă din viaţă, căutând oportunităţile care
apar. Avem privilegiul de a câştiga câteva ore în plus pe zi, ore pe care nu le
mai petrecem în trafic şi în care putem în sfârşi dormi, sau putem face o baie
sau putem scrie ceva ce ne doream de mult, sau putem citi ceva ce nu reuşeam
sau poate putem lucra la un proiect nou. Şi nu în ultimul rând, putem să îi
cunoaştem pe cei de lângă noi. S-ar putea să avem surprize plăcute şi să
descoperim lucruri frumoase şi oameni frumoşi.

•           În
  curând vin Sărbătorile de iarnă, vor veni și virozele, pe lângă virusul deja
  existent. Cum creăm armonie în familie, deși există teama permanentă pentru
  sănătate, locul de muncă, modul în care se desfășoară școala online?

Teama apare atunci când încercăm un sentiment de neputinţă. Ne vedem mici
în faţa lumii mari şi neprietenoase. Nu reuşim să ne vedem reuşind. Strategia
oamenilor de succes este să se vadă reuşind. Chiar dacă vom pierde jobul,
putem oricând găsi altul mai bun, chiar dacă copilul are şcoala online, putem
să suplinim ceea ce se întâmplă acolo cu propriile experienţe, cu propriile
informaţii. Uneori ne lăsăm pradă oboselii şi ne considerăm mai neputincioşi şi
mai nepricepuţi decât suntem în realitate. De fapt, oricând putem găsi soluţii
la probleme. Cât despre virus, e important să ne plasăm între cei care chiar
dacă se vor îmbolnăvi vor avea simptome uşoare şi evident că vor supravieţui.
Media încearcă în această perioadă să ne responsabilizeze arătându-ne dezastrul
produs de virus, dar de multe ori are ca efect creşterea angoasei. Se vorbeşte
puţin despre cei vindecaţi, dar noi nu trebuie să uităm că ei există şi că sunt
multi. Şi mai ales să învăţăm să ne plasăm mereu în tabăra învingătorilor.

•           Ajută
  petrecerea timpului liber în natură? Ce ar trebui să știe oamenii pentru a face
  mai mult genul acesta de ieșiri, în defavoarea locurilor publice aglomerate?

Natura a fost mereu un loc bun pentru încărcarea
bateriilor şi pentru îmbunătăţirea sănătăţii. Se ştie că cei care au avut curte cu verdeaţă au trecut
mai uşor perioada de închidere şi că mulţi preferă să evadeze la ţară, la curte
în locul apartamentelor. E important să ne găsim o oază unde să ne liniştim. În
fond natura ne aminteşte mereu de rădăcini şi ne ajută să înţelegem cine suntem
şi ce simplu e totul.